Descriere

Biserica actuală Precista Mare din Roman are formă de navă simplă, cu linii şi feţe paralele, numai absida altarului fiind semicirculară. Ea a fost proiectată în stil clasic modern (neoclasic), introdus în Moldova prin filieră rusească, spre sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea.

Privită de la distanţă, biserica impune atât datorită proporţiilor, cât şi prin armonia profilurilor sale drepte, care îi împodobesc cele două faţade principale (N-S). Fiecare din acestea sunt împărţite în câte 4 panouri dublu ancastrate: două centrale, mai mari şi două mai înguste la extremităţi, corespunzând pridvorului şi altarului. Trei dintre ele sunt străbătute de câte o fereastră înaltă şi boltită, cu glafuri larg evazate la interior, permiţând luminii să scalde biserica pe la sud şi pe la nord. Cele 4 serii de panouri sunt divizate prin câte trei rânduri de pilaştri cu aspect dreptunghiular, terminaţi prin capitelii geometrice. Aceste coloane proeminente măresc baza de susţinere a edificiului, având rol de contraforturi. Extremităţile din est şi vest ale clădirii poartă şi ele ornamentări şi ranforsări oarecum similare: doi pilaştri la pridvor, încadrând o fereastră înjumătăţită, unul singur în capul absidei altarului.

Temelia, soclul şi zidurile bisericii au fost construite cu piatră de carieră, legată cu mortar de var hidraulic. La tencuirea lor s-a folosit mortar de var îmbogăţit cu păr de bovine, pentru a preveni coşcovirea tencuielilor.

Biserica este învelită cu tablă, aşezată pe un acoperiş cu întrerupere de pantă. Deasupra naosului se înalţă o turlă proporţionată, susţinută de un soclu patrulater. Ea are o conformaţie octogonală, cu 4 ferestre luminoase, coafate de o „acoladă frântă” care se repetă şi pe laturile fără ferestre. Turla are acoperiş în formă de mitră arhierească iar în vârf o cruce de fier.

Intrarea principală în biserică se face prin latura dinspre miază-zi a pridvorului. A doua intrare, mai scundă accede tot pe la sud, în altar. Ambele au fost protejate prin câte un antret zidit, ultimul servind şi de cancelarie. Uşile au fost lucrate din scânduri de stejar, blănite cu tablă groasă de fier, ghintuite cu nituri ferecate cu vergele, încuietorile şi zăvoarele uşilor, tot din fier sunt masive.

Interiorul bisericii foarte spaţios, este alcătuit din pridvor închis, pronaos, naos şi absida altarului. Trecerea dintr-o încăpere în alta nu e limitată ci marcată doar prin arce în plin centru, sprijinite pe câte o pereche de pilaştri avansaţi, terminaţi cu capitelii geometrice, similare celor de afară. Împreună cu aceia, ei formează 6 blocuri masive ce susţin bolţile şi acoperişul.

Tavanele pridvorului şi a pronaosului sunt alcătuite din bolţi în calotă, pe când la altar e o semicalotă. Deasupra naosului se înalţă o cupolă luminoasă, sprijinită prin 4 arcuri pe un soclu patrulater.

La naos două adâncituri în grosimea pereţilor formează un fel de abside, unde se află tetrapoadele cântăreţilor. Aici remarcăm şi cele 4 amvoane fixate la înălţime, bogat împodobite cu sculpturi şi cu medalioane pictate, fiecare din ele susţinând câte o acvilă cu aripile larg deschise.

O podoabă de mare preţ a bisericii Precista o constituie catapeteasma ei, realizată de ucenici ai lui Eustatie Altini, la anul 1826. Tâmpla bisericii este alcătuită dintr-un fond (lemn de tei) cu 8 perechi de coloane la faţă, jumătate  din ele angajate, jumătate libere, prevăzute cu incizuri longitudinale şi cu splendide capitelii corintice, care sprijină antablamentul aurit şi un fronton stilizat triunghiular. Pe câmpurile astfel delimitate au fost aplicate icoanele tradiţionale, prescrise de erminie.

Formând un fel de extensie laterală, catapetesmei i-au fost adăugate patru icoane, aşezate în strane individuale, reprezentând pe Sf. Gheorghe şi Sf. Mina, în dreapta, Sf. Nicolae şi Sf. Parascheva, în stânga. Uşile împărăteşti au fost sculptate cu frunze de acantus şi ghirlande de trandafiri înfloriţi, purtând 4 medalioane cu figurile evangheliştilor. Uşile diaconeşti au sculptate raze, completând în partea de sus panourile pictate, având şi ele crenguţe de trandafiri înfloriţi pe margini, iar în partea de jos o împletitură laxă.

Altarul găzduieşte, într-o nişă din absida frontală, o strană arhierească. Pe laturi se află obişnuitele adâncituri ale proscomidiei şi a diaconicului. La centru e Sf. Masă, pe care se găsesc mai multe obiecte de cult. Se remarcă policandrul cu 7 braţe, din 1904.

Din complexul de edificii zidite de episcopul Ioanichie, s-a păstrat până în prezent monumentala clopotniţă. Ea este reprezentată de un turn masiv, cu baza dreptunghiulară (8,3 x 7 m). Înălţimea sa era iniţial de 28 m, dar a devenit mai scundă, datorită supraînălţării solului din jur. Turnul-clopotniţă cuprinde un parter boltit, cu deschiderea de 3,5 m şi două etaje. Trei arcuri masive, cu două cupole intermediare susţin bolta gangului, deasupra căruia se găseşte la primul etaj o spaţioasă cameră de refugiu. Etajul al doilea este ocupat de camera clopotelor. Urmează podul, boltit şi el, având un acoperiş în formă de mitră arhierească, în patru feţe, iar deasupra un turnuleţ simbolic, susţinând crucea fixată în vârf. Alăturat peretelui dinspre apus al clopotniţei se găseşte un turnuleţ de zidărie ce adăposteşte o scară în spirală, din bârne groase de stejar.


Un comentariu

  1. Comentariu de damian constantin:

    NU UITATI URMASII CREDINTEI NOASTRE

Lasă un răspuns la damian constantin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *